Salut tuturor,

Cum toate se întâmplă la timpul lor, ceea ce pare evident, dar are o semnificație mai profundă, iată că a venit momentul să apar și eu pe bloguri. Nu că n-aș fi vrut sau n-aș fi avut ce spune până acum. Pur și simplu acum a venit rândul acestei lucrări. Sunt convins că postările mele, probabil rare datorită unei anume stări de comoditate la perfecționarea căreia mi-am adus o contribuție majoră, vor fi ușor de citit (din simplul motiv că vor fi scurte și scrise de tipar) și in consecinta ușor de uitat, ele oricum neavand pretenția să puncteze teme majore ale omenirii.
Îmi propun să împărtășesc din acele observații asupra unor fapte care, deși mărunte, reușesc să ne sâcâie până la frustrare. În fond, nu îti trebuie mult nisip în ochi ca să te facă să plângi, e de ajuns și un grăunte. În ultima vreme am tot propus, către foarte mulți oameni, diverse idei și soluții de genul proiectelor Lean Six Sigma, care, printre altele, ofera perspectiva generoasa de a mai scăpa de presiunea lipsei de timp. În aproape orice organizație te duci, în permanență toți sunt sufocați (unii chiar pe bune, alții simulează perfect) de lipsa de timp, de termene de predare ucigașe, de lucru peste program. Indiferent de nivelul la care se află, orice manager,  când termină de țipat în ședințe că nu se respectă termenele de execuție,  fie convoacă o nouă ședință, fie se plânge că nu are timp să facă toate acele lucruri minunate pe care le visează.
Lucrul sub presiune este acceptat ca ceva normal, un fel de fatalitate, ceva imuabil care apasă ca un blestem, și prin care plătim, inclusiv cu sănătatea (că te lasă și nervii la un moment dat) păcatul originar de a trebui să plecăm de acasă in fiecare zi ca să avem ce mânca.
Aproape nimeni nu se oprește o clipă să își tragă sufletul, să cugete puțin și să se uite cu atenție câte din lucrurile pe care le facem au sens și câte sunt pur și simplu degeaba, aiureli, pierdere de vreme, rutină, uneori prostie curată. Ca să faci asta, îți trebuie timp, ori tocmai asta nu avem. Din această dilemă mulți nu ies niciodată.
Să ne fie somnul Lean și visurile Six Sigma.