Monday, July 11, 2016

Despre cum ne chinuim sa ....nu renuntam la chinuri



Salut prieteni,

Parca ieri scriam eu ce credeam ca o sa devina un articol de referinta si tot asteptand, au trecut doi ani si ceva. Clar ca in ritmul asta nu risc sa plictiesc pe nimeni, asa ca m-am apucat iar de publicat. Astazi o sa va impartasesc un aspect care nu inceteaza sa ma mire, desi ar cam fi cazul sa depasesc naivitatile sii uimirile. Am diverse intalniri, traininguri, workshop-uri, in fine, am contacte cu diversi oameni si asta este fantastic. Sunt diferiti si de regula destepti, frumosi, tineri, uneori chiar interesati, au fiecare valorile lor, idei care de care mai haioase, dorinta de a invata. Vorbim despre cate in luna si in stele (mai mult eu), ne dumirim ce e cu Lean si Six Sigma (mai mult ei), in fine, incercam sa rezistam eroic si sa ne suportam unii pe altii pana la sfarsitul cursului (ceea ce de regula se intampla). Dar oricat de variate ar fi grupele de la cursuri sau persoanele cu care discut, oricata deschidere manifesta in foarte multe privinte, brusc ne izbim, la toate, de o rezistenta, din punctul meu de vedere, extrem de interesanta. In momentul in care incep sa enumar (culmea, nu din carti, ci din experienta proprie) surse de risipa absolut nocive, sau mai putin grave dar care prin repetare dau efecte uriase, intampin o rezistenta absolut demna de o cauza mai buna. Daca spun de semnaturi/aprobari, care la mananca viata multora, replica standard este ca sunt si situatii in care nu se poate fara. Daca zic de copii dupa documente (uneori avem multiple copii si electronice si pe hartie), imediat apare un "avocat" care demonstreaza ca "paza buna trece primejdia rea" (de parca ar fi si primejdii bune). Daca indraznesc sa mentionez inspectiile/controalele, pe care le facem in cele mai multe cazuri numai pentru ca procesele noastre ar produce dezastre daca n-am controla minut de minut, cineva se simte dator sa explice, cu patos, ca fara controale nu se poate. In general, pentru orice forma de risipa (miscari, asteptari, stocuri, supraprocesari) exista si situatii in care ele nu pot fi complet eliminate. Dar eu le cer interlocutorilor sa gaseasca  NU acele putine situatii cand nu avem cum sa eliminam anumite forme de risipa (nimeni nu cere o lume ideala), ci sa le vada pe acelea nenumarate in care putem reduce risipa daca am vedea dincolo de prejudecati, orgolii, rutina, "je m'en fiche" sau pur si simplu dincolo de rezistenta la schimbare. Daca doar o parte din energia pe care o risipim ca sa justificam de ce nu toate sunt risipe am folosi-o ca sa le identificam pe cele care chiar sunt, ne-ar fi mult mai usor, poate nu ne-am mai chinui cu sedinte nesfarsite, ore peste program, birocratie grasa, pierderi care duc la cresteri negative, stocuri uriase. Dar ma uimeste energia cu care ne chinuim sa demonstram ca n-avem cum sa nu ne chinuim. 
Să ne fie somnul Lean și visurile Six Sigma.